Scolioza - importanta tratamentelor conventionale si alternative
Ce este si cum recunoastem scolioza?
Scolioza, alaturi de cifoza si lordoza, reprezinta una dintre cele mai intalnite afectiuni caracterizate de accentuarea excesiva a curburilor naturale ale coloanei vertebrale. In ortostatism, curburile sunt considerate normale daca nu depasesc 10 grade. Daca, insa, trec peste 10 grade, se considera ca deviatia este patologica.
Diagnosticarea scoliozei se impune atunci cand coloana prezinta o deviatie frontala, luand forma literei C sau S. Curbura anormala poate marca fie zona toracica, fie pe cea lombara, dar poate aparea si sub forma unei rasuciri a coloanei. Scolioza afecteaza in egala masura adultii si copiii si, in functie de tipul de scolioza si de cauza ei, de varsta pacientului si de perspectiva evolutiei – sau a involutiei – tratamentele pot diferi semnificativ.
In ceea ce priveste diagnosticul, este de dorit ca acesta sa fie pus cat mai din timp, stiind fiind ca tratamentul scoliozei poate fi cu atat mai reusit cu cat patologia este depistata mai devreme.
Tipuri de scolioza
In functie de cauzele scoliozei, patologia este clasificata in scolioza structurata si scolioza nestructurata.
Scoliozele nestructurate sunt caracterizate de curburi mai mari de 10 grade, insa fara rotire, si sunt vindecabile: fiind determinate de o afectiune preexistenta, in momentul vindecarii bolii generatoare dispare si scolioza, coloana redobandind aliniamentul fresc. Cele mai intalnite cauze ale scoliozelor nestructurate sunt bolile inflamatorii cu efect direct sau indirect asupra coloanei (cum ar fi apendicita acuta), membrele inferioare de inaltimi diferite, mialgiile sau spasmele musculare.
Scoliozele structurate prezinta, in schimb, rotire, si au o bogata etiologie sau, dimpotriva, sunt idiopatice (cauzele nu sunt cunoscute). Scoliozele idiopatice acopera circa 80% din cazurile de scolioza diagnosticata. Atunci cand nu sunt idiopatice, scoliozele structurate pot fi congenitale (circa 7% din cazurile diagnosticate), cauzate de procese degenerative care insotesc imbatranirea (inclusiv osteoporoza si osteoartrite), sau de tumori, traumatisme, varii afectiuni musculare sau nervoase (inclusiv distrofie musculara, paralizia cerebrala, etc.).
Medicina conventionala pretinde ca scolioza structurata nu poate fi vindecata, scopul tratamentelor fiind acela de a incetini progresul curburilor, in cel mai bun caz de a stabiliza curbura la gradul la care este deja in momentul diagnosticului.
Tratamente conventionale ale scoliozei nestructurate la adulti
Scolioza nestructurata la adulti este abordata, de regula, prin tratament simptomatic. In cazurile in care pacientii experimenteaza dureri de spate, pot fi prescrise analgezice sau antiinflamatorii, insa acestea nu ataca problema la radacina, nevizand cauza scoliozei, ci au ca obiectiv diminuarea senzatiei dureroase.
Este de dorit ca tratamentul medicamentos antalgic sa fie insotit de exercitii fizice specifice efectuate cu regularitate. Interventiile chirurgicale la adulti pentru redresarea curburilor accentuate – peste 50 de grade – pot corecta intr-o anumita masura aliniamentul spinal, insa implica riscul dezvoltarii altor afectiuni, osteoartrita si pseudartroza fiind complicatii comune.
Tratamente conventionale ale scoliozei nestructurate la copii
Scolioza nestructurata se instaureaza, in cele mai multe cazuri, in copilarie. Unele dintre semnele dupa care parintii se pot orienta pentru a-si da seama de riscul de dezvoltare a scoliozei la copil includ: asimetria de nivel pe linia umerilor sau a soldurilor, reliefarea semnificativa a coastelor (gibozitate), curbura spinala accentuata, dificultati de estetica vestimentara (poalele, mansetele pieselor vestimentare pica asimetric).
Observatia este, deci, o buna metoda de depistare timpurie a scoliozei, crescand sansele de reusita a tratamentului. Medicina conventionala sustine ca scolioza nu poate fi prevenita, insa dand atentie aspectelor enumerate mai sus, evolutia bolii poate fi stopata sau incetinita.
De asemenea, cativa factori de risc trebuie luati in considerare. Fetele au un risc de 7 ori mai mare de a dezvolta scolioza, comparativ cu baietii de aceeasi varsta. Copiii nascuti de mame afectate ele insele de scolioza sunt mult mai susceptibili de a fi afectati de scolioza (scolioza are o coordonata ereditara).
Conditiile intrauterine din timpul sarcinii pot afecta dezvoltarea tesuturilor, cu impact asupra coloanei, explicand astfel aparitia scoliozei congenitale. Copii cu membre inferioare asimetrice ca inaltime sunt, si ei, mult mai predispusi la scolioza, comparativ cu cei cu membre egale.
Dincolo de constientizarea factorilor de risc si de atenta observatie, pentru a opri evolutia scoliozei la copii se poate recurge, in functie de gravitatea curburilor, la evaluari de specialitate periodice, la tratament ortotic ambulatoriu (purtarea de corset, eficienta doar daca curbura nu depaseste 40-45 de grade, si necesar daca este mai mare de 25 de grade) pana la terminarea perioadei de crestere sau chiar la interventie chirurgicala.
In ceea ce priveste tratamentul chirurgical la copii – si care se impune, la fel ca in cazul adultilor, atunci cand curbura este de cel putin 50 de grade – dificultatea este ca, desi acesta trebuie efectuat din timp pentru a redresa coloana, o interventie prea precoce opreste dezvoltarea coloanei in zona operatiei datorita fuziunii spinale, restul coloanei dezvoltandu-se normal. Din acest motiv, unii chirurgi prefera sa astepte implinirea varstei de 12 ani, altii accepta sa opereze chiar si pe pacienti de 10 ani, dar nu mai devreme de atat.
Foarte important de retinut este ca deviatiile de curbura mai mici de 30 de grade nu mai progreseaza odata cu oprirea procesului de crestere, insa pentru un plus de siguranta, evaluarile medicale periodice sunt cu atat mai necesare.
Tratamente alternative ale scoliozei
Desi medicina conventionala nu recunoaste nici un merit terapiilor alternative, stimularilor electrice sau manipularilor chiropractice, rezultate semnificative in sensul ameliorarii sunt obtinute prin recurgerea la unele practici alternative. Inotul poate ajuta, la fel ca si unele manevre specifice terapiei yumeiho.
Recurgerea la mijloacele terapiilor alternative este cu atat mai dezirabila, fie independent, fie in complementaritate cu tratamentele conventionale, datorita impactului nociv pe care scolioza il are atat asupra starii generale de sanatate, cat si asupra bunastarii mentale si emotionale a pacientilor.
S-a constat ca doar 10% din persoanele diagnosticate cu accentuari de curbura spinala mai mari de 10 grade ajung sa fie supuse tratamentelor descrise mai sus. Insa, potrivit unei adevar recunoscut inca in antichitate, „Orice coloana defectuoasa creaza probleme organice” (Hipocrate). Acest enunt nu contine nici o exagerare.
Gibozitatea coastelor, cauzata de coloana scoliotica, determina reducerea cantitatii de aer din plămâni. Aceasta favorizeaza instalarea insuficientei cardiace, inima fiind solicitata sa lucreze suplimentar pentru a oxigena fluxul sanguin. Nu doar capacitatea respiratorie este degradata, dar si restul organnelor din cavitatea toracica sunt afectate.
Avand in vedere ca scolioza se insoteste de asimetria de sold, centrul de greutate al corpului va fi si el considerabil deplasat. Aceasta deplasare are reverberatii asupra a numeroase procese si sisteme din organism, incepand cu digestia si terminand cu metabolismul si starea de bine mentala.
Scolioza are un cuvant greu de spus mai ales in cazul copiilor si adolescentilor. Diformitatile – in cazurile curburilor de peste 10 grade – si supliciul tratamentului ortotic sau chiar al celui chirurgical, dupa caz, pot interfera cu dezvoltarea emotionala fireasca, micii pacientii putand intampina dificultati de integrare sociala sau in dezvoltarea stimei de sine.
Tratamentele alternative completeaza capacitatea terapeutica a abordarilor conventionale intrucat se adreseaza nu doar problemei scoliotice ca atare, ci si modului in care pacientul isi percepe patologia.
Sanatatea coloanei conditioneaza starea de bine de ansamblu. Chiar si cel mai vag semn de neregula la nivel spinal trebuie tratat cu toata seriozitatea pentru ca, procedand din timp, sa fie asigurata integritatea bunastarii atat la nivel anatomo-fiziologic, cat si mental-emotional.
